General doctor în medicină militară, folclorist, scriitor.
Născut la 25 noiembrie 1899, comuna Răchitova, judeţul Hunedoara, tatăl Nicolae fiind învățător și mama casnică. Școala primară și studiile secundare la Deva şi la Colegiul Kún din Orăștie luând bacalaureatul în anul 1918.
În anul 1918 se înscrie la Facultatea de medicină din Budapesta, ca din următorul an, 1919, să se transferă la Bucureşti, tot la facultatea de medicină dar nemaiavând sprijinul tatălui său care a decedat. S-a transferat la Institutul medico-militar pe care îl termină cu rezultate excelente în anul 1925. În acelaşi an obţine şi doctoratul în medicină. Este repartizat în acelaşi an la Spitalul Militar din Alba Iulia.
În anul 1926 este medic internist la Spitalul orăşenesc din Alba. În anul 1927 a fost şeful serviciului Chirurgical asigurând şi serviciile medicale pentru Oficiul Poştal. Între anii 1933 -1940 a fost medicul Liceului Mihai Viteazul, actualul Horea Cloşca şi Crişan.
Tot în anul 1933 este numit medic şef al regimentului 91 Infenterie Alba Iulia. Din anul 1937 este numit ca medic şef la Spitalului Militar Districtual şi locţiitor al comandantului, fiind în acelaşi timp şi şeful Serviciului medical de boli contagioase şi radiologie. În timpul celui de al doilea război mondial este detaşat ca medic şef al Ambulanţei Diviziei 17.
Din anul 1940 a fost şi preşedintele Colegiului Medicilor din judeţul Alba.
În anul 1941 este trimis pe front ca medic şef la Ambulantei 38 Vânători de munte. În ordinele de zi ale armatei şi foile sale calificative se găsesc doar cuvinte de laudă despre organizarea acestei ambulanţe şi profesionalismul medicului care o conduce.
A fost un om de mare omenie şi milă creştină, îngrijind deopotrivă soldaţi ruşi luaţi prizonieri, soldaţi germani dar şi populaţia civilă. A avut admiraţia trupei dar şi aprecierea civililor pe care i-a îngrijit. A salvat mii de vieţi, fiind atât de dedicat bolnavilor încât a ajuns şi în situaţia de a îngriji răniţi sub focul artileriei inamice.
În anul 1943 este declarat accidentat de război dar este menţinut în activitate pe timp de război.
În cursul anului 1944 a condus Spitalul Militar din Alba Iulia îngrijind răniţi din bătăliile care s-au dus în perioada respectivă.
În anul 1946 a ajuns la gradul de general de Brigadă şi este trecut în rezervă. Pentru activitatea sa ca medic militar a primit mai multe ordine şi medalii. După trecerea în rezervă a condus Dispensarul TBC până în anul 1960 când decedează în luna Mai.
A fost căsătorit cu Viorica Bariţiu, având doi copii: pe Nicolae şi el un apreciat medic chirurg şi fiica Ileana.
În decursul celor 35 de ani pe care generalul a avut o activitate bogată atât în domeniul medicinei dar şi al arheologiei, filateliei, desenelor de ex-libris, fiind proprietarul unei biblioteci impresionante.
În anul 1943 a donat un fond important de carte contribuind astfel la deschiderea actualei biblioteci „Lucian Blaga”, din Alba Iulia.
Pregătirea medicală a dr. Igna a fost la cele mai înalte cote fiind invitat la multe congrese şi conferinţe medicale. A publicat mai multe studii medicale din a căror diversitate amintim doar câteva: „Cercetări statistice asupra guşei”, „Gazele de luptă, clasificarea lor şi efectele asupra organismului”, „Consideraţii asupra tetanosului”, „Arsurile cu fosfor”, „Cazuri clinice tratate cu penicilină„. Din istoria medicinei putem aminti: „Despre şarpe, simbolul medicinei”, „Un post de prim ajutor în armata lui Traian în timpul războaielor daco-romane”, „Misiunea franceză în România”, „Un medic italian la Alba Iulia în sec. XVI”, „Tratamentul tuberculozei în Ardeal în sec. XVII”.
A avut studii şi despre medicina populară dar şi de arheologie devenind un pasionat arheolog fiind coptat în consiliul de conducere al Muzeului.
Cât timp a fost medic militar, acasă a avut un cabinet medical particular fiind foarte căutat iar aprecierile albaiulienilor au fost totdeauna la superlativ. Pentru cât mai bune rezultate şi-a adus din Germania cu mari cheltuieli un aparat radiologic, fiind primul de acest fel din zona noastră.
În decursul timpului a făcut parte din numeroase societăţi medicale printre care şi asociaţia Franco-Română primind şi Ordinul „Palm l’Academie Francaise” al Academiei Franceze. Trebuie să amintim că a fost şi membu al „ASTREI” contribuind astfel la deşteptarea culturală a românilor.
Membru activ în șapte societăți științifice, în Asociația Franco-Română, a fost distins cu premiul „Palmes d`or al Academiei Franceze”.
A fost membru în Societatea pentru Studiul Tuberculozei(1935), Societatea pentru Istoria Medicinei şi Folclorului (1940), Societatea de Medici Naturalişti din Iaşi (1945), Societatea Româno-Balneo-Climaterică (1946).
Totodată a fost autorul mai multor studii de medicină, de istoria medicinii, de arheologie. La îndemnul lui Valeriu Bologa s-a ocupat şi de etnoiatrie, studiile sale în acest domeniu fiind semnificative.
Din cele 60 de lucrări de specialitate multe au fost publicate în străinătate (Franța, Gemania, Ungaria). Amintim doar câteva titluri: „Contribuții la cultul lui Esculap și Hygeea” (Berlin, 1937); ”Instrumente medicale găsite la Apulum” (Cluj, 1936); „Sfinții Cosma și Damian, doctori fără arginți” (Cluj, 1945); „Carol Davila – organizatorul serviciului sanitar civil și militar în România” (Budapesta, 1947); „Vinul și medicina” (Alba Iulia, 1937); „Apele termale de la Germisara și epoca romană” (Cluj, 1946).
Colaborează cu: „Acta Medica Romana”, „Alba-Iulia”, „Anuarul Institutului de Studii Clasice”, „Apulum”, „Ardealul medical”, „Buletinul medical terapeutic”, „Buletinul medico istoric” al Facultăţii de Medicină din Cluj, „Buletin de l’Academie de medicine de Roumanie” – Paris, „Clujul medical”, „Mişcarea medicală română”, „Detunata”, „Revista sanitară militară”, „Revista de ftiziologie”, „Orvosok Lapja” – Budapesta), etc.
Lucrări publicate (selectiv):
Cosma şi Damian. Doctor fără arginţi, (şi date despre alte cinci perechi de sfinţi medici anarghiri). – Sibiu: Editura H. Welther, 1945.
Contribuţiuni la medicina populară din judeţul Alba. – În: Apulum. – 2, 1943-1945. Alba-Iulia, 1946.
Floarea patimilor. (Passiflora incarnata, caerulea, edulis etc). – În: Acta Medica Romana; – Craiova: Editura Scrisul Românesc. 20, nr. 5-7, mai – iul. 1947.
Podbalul. – În: Acta Medica Romana. Craiova: Editura Scrisul Românesc. – 20, nr. 11-12, nov. – dec. 1947.
Referinţe:
Berciu, Ion I. Doctor Nicolae Igna. – În: Apulum. – Vol.6. Arheologie, Istorie, etnografie, 1967, – (Acta Musei Apulensis);
Datcu, Iordan. Dicţionarul etnologilor. Vol.2. – Bucureşti: Editura Seaculum, 1998;
Maria Razba, „Personalităţi Hunedorene Oameni de cultură, artă, ştiinţă, tehnică şi sport (sec. XV – XX) Dicţionar” Ediţia a 2-a, revăzută şi adăugită, Ed Emia, Deva 2004;
Todor Vasile, „General doctor Nicolae Igna” Fundaţia „Alba lulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României”, https://www.dacoromania-alba.ro/nr89/general_doctor.htm.
Din: Dan Orghici – Adrian Ioan B. Secui, „Călindaru’ Foii Interesante”.
Călindaru' Foii Interesante 