Teme ce mă preocupă Temele „nebuniilor mele” se nasc din dorința de a remedia o situație. Iar vin observarea vieții de zi cu zi în pseudo „capitală culturală a județului”, Orăștia, nu prea arată a fi vreo primăvara cu ale ei mărțișoare sau o preocupare mai amplă pentru subiectul cultural, până și sărbătorirea a 800 de ani de la atestarea documentară a urbei nu pare sa fie pe agenda publică. Sau cel puțin eu nu cunosc, cu toate că mă consider o persoană destul de informată.
Nu am chef să deschid vre-un „atelier de complimente”, nu încurajez schimbul de „aprecieri” de genul: „ce fain!” sau „felicitări pentru eveniment!” de la oamenii ce se țin departe de participarea propriu-zisă la acel act cultural. Nu mă preocupa banii, cum zic cei ce mă întreabă „tu ce câștigi din asta?”. Însă cum sa nu mai simt frica și cum să ne ferim copiii de pericolele ce vin din informarea doar online. Toate astea sunt temele de pe agenda culturală propusă în lunile April și Mai de către mine.
Deci în dorința de a omagia o parte a „Oamenilor din Ținutul Orăștiei”, eu Dan Orghici, împreună cu mai mulți prietenii, să organizez în perioada imediat următoare o suită de manifestări culturale, sub egida „Fără cultură suntem doar un cult hrănit de ură”. Prea ușor facilităm, prin tăcere, inacțiune sau acțiune pripită, ascensiunea în spațiul public a unor „valori” discutabile, personaje la care marea majoritate înțeleg să se raporteze. Continuam să navigăm virtual și nu mai vorbim despre bunele maniere despre libertatea ce este sinonimă, în mintea multora cu „fac ce vreau că doar e democrație”.
Ori democratic este și limitatorul de viteză la mașinile șoferului începătorilor, cum democratic este să nu fie droguri și arme la colțul străzii, nici fiica, bolnavă psihic, ținută legată cu un lanț de un dulap și nici un copil ce merge cu un cuțit de bucătărie la școală ce-și atacă profesoara. Dezbaterea despre aceste cazuri, înfierbântată de Facebook-Meta, ajunge de la cazul prezentat la cum și cât aruncăm cu pietre și trece de cele mai multe ori bariera a ce ne este permis. Da, știu orice s-ar întâmpla bine și util în lume nu depășește senzaționalul ce trece mereu pe primul loc în zona de interes. Este nevoie de o așezare a ideilor proprii, fără a ne lăsa influențați de reprezentanții noii bresle apărute, de te miri de unde, pe Facebook-Meta, așa ziși „creatori de context”. Este nevoie să analizăm informația și să-l analizăm pe cel care fierbe mințile internetului zilele acestea fără a ne lăsa influențați de așa ziși creatori de context.
Paradoxuri ale vremurilor ce le trăim explică în ce fel s-a schimbat „manualul de criză” în ultimii ani. Ce și cum să facem? Iertăm copiilor totul, nu-i facem responsabili de nimic oferindu-le totul pe tavă? Ori îi „pedepsim” mai rău ca niciodată, oferindu-le un lanț la picior fără ca ei să merite punându-le în mânuțe (la 4-5 anișori) tehnica la care cei mai mulți maturi nu au acces din neștiință?
Rezultatul nu este îmbucurător în niciunul dintre cazuri.
Așa că nu uitați: FĂRĂ CULTURĂ SUNTEM DOAR UN CULT CUPRINS DE URĂ!
Dan Orghici
Călindaru' Foii Interesante 