Călindaru’ Foii Interesante – Rodica Amel

Se naște la 20 mai 1941 în Orăștie OMUL de ştiintă şi scriitoarea Orăștiană, Rodica Amel, doctor în ştiinţele filologice, desfășură o activitate susținută în domeniul lingvisticii moderne: pragmatică semiotică, filozofia limbajului, cercetător la Institutul de Fonetică şi Dialectologie din Bucureşti. Traducătoare din ebraică, scriitoare.

Rodica (Mihailă) Amel  – Portret spiritual

De fiecare dată când încerc să-mi definesc identitatea, încep prin a pronunța numele orașului în care m-am născut – ORĂȘTIE – și prin această simplă articulare sonoră suflul ființei mele țâșnește.

Forța simbolică a unui lucru e  concentrată în interiorul numelui său. Există o magie a cuvântului pronunțat, resimțită de cel care percepe în sunet imaginea încărcată de viață.

Nu realitatea vie este cea care mă captează, ci misterul acestui ireal-real care înseamnă viață și care, pentru mine, află într-un singur cuvânt propria sa origine. N-am încercat niciodată să amestec mitul cu viața. Nimic nu m-ar fi putut face mai nefericită ca faptul de a fi fost condamnată să trăiesc efectiv în orașul meu natal. Acest sentiment paradoxal nu a fost generatorul conștiiței mele dramatice. Dimpotrivă, el mi-a permis conservarea unei fantasme… Și totuși, toate drumurile mele reale sau imaginare trec prin Orăștie. E nevoia, resimțită ciclic, să mă confrunt și să mă confund cu propria mea legendă.

Fantezia sentimentală e nestăpânită. Îmi place să înnobilez sonoritatea incantatorie a numelui Orăștie , care înseamnă „oraș”, să-i dau transparență printr-o apropiere sinonimică. Pronunț involuntar: Urbino, care de asemenea înseamnă „oraș”. Urbino – prima mea călătorie în Occident, practic interzis  românilor în anii șaptezeci. (În anul 1974 am participat pentru prima dată la Cursurile Internaționale de Semiotică de la Urbino – Italia.) Orășie – Urbino! Sonorități a căror rezonanță îmi dă forță, o forță subtilă, cea a conștiinței identității mele majorate.

Frumusețea austeră a orășelului italian s-a imprimat în memoria mea prin cele două turnuri ale Palatului lui Federico da Montefeltro și zidurile înalte, de cărămidă, văzute de jos. În scenografia labirintică a semnificațiilor, privirea dominantă a lui Piero della Francesca mă conduce spre locul unde inocența e flagelată, victimă a unui complot (taloul Flagellazione compus de Piero della Francesca se află în Muzeul găzduit de Palazzo Ducale). Seninătatea enigmatică a portretului La Muta, semnat de Rafael, stă mărturie (în același muzeu).

Orăștie – Urbino.

Cele două cuvinte pereche ating gândul meu profund de pietate: faptul de nepătruns că port o identitate – iubirea pentru părinții mei – și sublimarea îndelugată a spiritului uman – iubirea mea de frumos.

                                                                x

Regăsesc ființa gravă a copilului de atunci, care trăia în  Absolutul grației.  Parcă aș citi o poveste. Viața demontează  Absolutul care există în sinea noastră, oferindu-ne mult mai târziu posibilitatea de a-l recompune puțin câte puțin. Avansez în viață cu intuiția șansei de a-mi recupera inocența conștiinței. Dacă realitatea refuză să-ți sprijine efortul, memoria e cea care te susține, ea îți redă  integritatea sentimentului.

Soarele matinal strălucește din dărătul clădirii liceului. Silueta întunecată, sumbră, puternică, ca cea a unui munte, e înconjurată de brazi. Mirosul e intens. Potretul cu capișon al eruditului Renașterii, Nicolae Olahus (Valahul), originar din Orăștie, secretar al Împăratului Austriei, reduce imaginea locului, o concentrează. Ea seamănă cu o stampă. Refac efervescența culturală a secolului al XVI-lea, când la Orăștie au fost tipărite primele  două cărți din Vechiul Testamant – PALLIA.

Orașul meu natal!

Eu, Rodica Mihailă, am trăit aici până la18 ani.

                                                             x

Am plecat la București. Doi ani am urmat cursurile Școlii Tehnice de Stenodactilografie, apoi, cinci ani, cele ale Facultății de Filologie Română (Universitatea București). Între timp, în paralel cu studiile, am lucrat aproape patru ani ca dactilografă la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale (Academia Română). După ce mi-am luat licența în filologie română, am lucrat ca cercetător științific în cadrul Centrului de Cercetări Fonetice și Dialectale, secția Lingvistică Teoretică (1968-1984). În anul  1983, am susținut doctoratul în cadrul Centrului, cu o temă de filozofie a limbajului. În 1985 am emigrat în Israel, împreună cu soțul meu arh. Andrei Amel (la acea dată se numea Andrei Cova. El este fiul graficianului Iosif Cova). În Israel ne-am schimbat numele de familie și de atunci numele nostru comun este Amel. Am fost afiliată Universității din Tel Aviv, Departamentul de filozofie (1987-1991). Am revenit în România împreună cu soțul meu în 2003.  Șapte ani am fost afiliată  Departamentului de Limbi străine al Universității București, predând,  cursuri opționale studenților de la Catedra de Limbă Engleză. Am predat pragmatică, semiotică și limba ebraică. Interesul pentru cercetare nu m-a părăsit nicio clipă: teme de pragmatică a limbajului (strategia conversației), semiotică retorică (argumentare), filozofie a limbajului, poetică. Am publicat studii în revistele de specialitate, din România și din străinătate. Printre publicații: „Saturation Levels in Dialogue” (Kodikas, 1989), „Antithetic Reason” (Manuscrito, 1993), „Relevance and Justification” (Semiotica, 1994), „The constitutive rule of a round table” (Pragmatics & Cognition, 1994), „Doxastic Dialectics – The Persuasive Truth” (Revue Roumaine de Linguistique, 1999), „Sign System – Reference System” (Kodikas, 2008) etc. Am publicat la editura Ars Docendi din București, cartea Conversational complicity (2016). In paralel cu activitatea de cercetare, am scris și am publicat poezie: Zâmbetul etrusc al lampadarelor  (Ed.Univers, 2002), Bizera (Ed.Brumar, 2011), L’insomnie du cercle (Brumar, 2015), Trapèze volant (Ed.Harmattan – Paris, 2018); proză: Ș.A.M.D. (Brumar, 2011), La Sychronie Sacrée (Brumar, 2016); traduceri din limba ebraică: Yirmiyahu Yovel, Enigmă obscură. Hegel, Nietzsche și Evreii (Ed.Humanitas, 2000), Aharon Appelfeld, Caterina (Ed.Univers, 2002), HaRav Menahem Hacohen, Cartea vieții omului  (Ed. Hasefer, 2005), Marcelo Dascal, Științele Umaniste Azi (Ed. Ars Docendi, 2014).

Grafica copertelor și desenele din interiorul volumelor a fost executată de Andrei Amel.

Din: Dan Orghici – Adrian Ioan B. Secui, „Călindaru’ Foii Interesante”,
în curs de editare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.