Descoperirea de urme de reducerea minereu de fier nedatată la Orăștie

Un atelier de reducere a minereu de fier (cuptor de topire) a fost descoperit în centrul Orăștie. „Materialele ceramice găsite în același loc (buze de și fragmente de vase), ne pot duce spre secolele XVII-XVII”, spune arheologul dr. Mihai Căstăian.

La 14 Mai  2021 se împlineau 30 de ani de la debutul săpăturilor arheologice din cetatea Orăștiei. Cercetările au fost inițiate cu scopul fundamentării restaurării cetății prin bunăvoința marelui istoric, medievist Radu Popa, fiind începute efectiv de către cercetătorul sibian arheolog Zeno Karl Pinter. De-a lungul vremii din colectivul de cercetare au făcut parte Aurelian Cosma (MCDR) și Gheorghe Petrov (MCDR și mai apoi MNIT). Cercetările arheologice de la Orăștie au fost amplificate și prin șantierele școală ale universităților „Lucian Blaga” din Sibiu și „1 Decembrie” din Alba Iulia, când pe parcursul mai multor ani, mai multe sute de studenți și-au efectuat practica arheologică obligatorie pe șantierele de pe cuprinsul localității Orăștie sub coordonarea profesorilor Iuliu Paul, Adrian Sabin Luca, Ioan Aldea, Ioan Andrițoiu, Nicolaus Boroffka, Adrian Ursuțiu. Aici la Orăștie au deprins tainele arheologiei o generație de cercetători între care pot fi amintiți Marius Ciută, Ioan Țiplic, Alexandru Sonoc, Adriana Ardeu, Mihai Căstăian, Anca Nițoi și Claudia Urduzia care păstrează în sufletul lor amintirile tinereții petrecute între zidurile cetății medievale din Orăștie, aflate acum la câțiva ani distanță de aniversarea celor opt veacuri de atestare documentară.

Tot la 14 Mai  2021, arheologul dr. Mihai Căstăian, conducătorul Muzeului din Orăștie, descoperă în centrul localității Hunedorene, mai precis Piața Victoriei, în urma lucrărilor de supraveghere arheologică, un cuptor medieval de reducere a minereului de fier și mai multe materiale ceramice ce ne pot întregii imaginea de ansamblu asupra locuirii burgului Transilvan.

„Începutul topirii minereurilor metalifere s-a bazat pe utilizarea vetrelor deschise. Se aprindea un strat de mangal (cărbune de lemn) la baza vetrei, după care se adăugau straturi alternative de minereu, mangal și var nestins (fondant). Pentru ardere, se insufla aer, cu ajutorul „foalelor”, acționate manual. Topindu-se, de regulă după multe ore, fierul se scurgea la baza vetrei, în timp ce zgura, mai uşoară, rămânea la suprafață. După răcire, se evacuau materialele rezultate, respectiv bulgării de fier (ce înglobau și zgura), sub denumirea de „lupe”, și restul de materiale, incluzând cea mai mare parte din zgură. „Lupele” erau reîncălzite și supuse unor prelucrări prin batere, în urma cărora se îndepărta zgura și se obțineau obiectele metalice dorite. Regimul termic limitat din cuptor, ca și condițiile limitate de carburare a fierului făceau ca în final să rezulte un produs feros cu conţinut scăzut de carbon, încadrabil în categoria oțelului, deformabil, dar cu rezistența limitată.

Zona Munților Orăștiei a cuprins mai multe centre de extracție și prelucrare a fierului, precum cele de la Sarmizegetusa (8 cuptoare, reducere minereu de fier şi încălzire a „lupelor” pentru forjare), Grădiștea Muncelului, Dosul Vârtoapelor, Valea Tâmpului („lupe” 35–45 cm diametru, 40 kg fiecare), Căprăreața („lupe” de 9–11 kg fiecare, cantitate mare) etc.

Începând cu secolele XI–XII e.n., în Transilvania și Banat, dispunând de importante resurse de minereu de fier și combustibil (lemn și mai târziu cărbune), se dezvoltă o activitate notabilă pe toată durata cunoscută a metalurgiei fierului, respectiv de la sfârșitul mileniului II î.e.n și până în zilele noastre. Astfel se evidențiază o activitate metalurgică deosebită în zona Munților Poiana Ruscă, respectiv Hunedoara și în Banatul montan. Principalele surse de minereu de fier au fost asigurate de zonele montane Poiana Ruscă (cele mai mari resurse de minereu de fier, la Ghelari și Teliuc, exploatate fără întrerupere de la sfârșitul mileniului I î.e.n. și până la mijlocul secolului XX e.n.).”, spune arheologul dr. Mihai Căstăian, conducătorul Muzeului din Orăștie.

Existența, în apropierea centrului Orăștiei, a unor ateliere specializate în reducerea minereului de fier,  și transformate în obiecte finite revenea meșterului fierar care exista în așezarea urbană. Astfel facem legătura cu descoperirea urmelor unor cuptoare din Evul Mediu.

Dan Orghici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.